Doar pocăința poate scoate sufletul din prăpastie- pildă creștină

Într-o situație dificilă din viață omul a căzut într-o prăpastie întunecoasă. Era căzut, singur, suferind, rănit, pe moarte.

Prietenii au venit la el. Ei au încercat să se țină unii pe alții, ca să poată coborâ în prăpastie, dar cât pe ce, să se prăbușească singuri în ea.
Atunci a venit milostivenia. A coborât în prăpastie o scara pentru a ajuta omul suferind, dar scara era scurtă, nu ajungea până la capăt.

Atunci, au venit spre ajutor faptele bune ale omului rănit, făcute în timpul vieții. Au coborât o sfoară lungă, dar era și ea foarte scurtă.

în zadar au încercat să-l salveze pe acest om: gloria, averea, puterea. Nimeni nu a putut să-l scoată din abis.

Într-un sfârșit a venit la el pocăința și i-a întins mâna. Omul și-a întins mâna și el și a ieșit din prăpastie.

-Cum ai reușit să ajuți acest om aflat în cele mai grele suferințe? – au întrebat toți uimiți.

Dar pocăința nu a răpuns mulțimii dornice să afle secretul. Ea s-a grăbit să mai salveze alte suflete aflate în prăpastie.

error: Content is protected !!