Bărbatul izgonit din biserică – o pildă creștină

Copilul a auzit mereu din gura bunicii: ”Dragul meu, iată când o să crești mare și o să ai probleme sau greutăți sufletești, să mergi la biserică. Numai acest ritual te va ajuta și îți va alina durerea.”

Acest copil a crescut, viața lui a devenit insuportabilă. Amintindu-și povața bunicii a mers la biserică. Intrând, bietul om, nici măcar nu a reușit să se închine. Imediat femeile de acolo au început să-i dea ordine: ”Nu îți faci semnul crucii corect! ” sau :”Nu sta în fața icoanei! ” sau: ”Nu ești îmbrăcat corespunzător! ”

O bătrânică, ba chiar, i-a zis:

-Dragul mătușii, ieși afară te rog! Învață să te comporți în biserică, apoi întoarce-te.

Pe bărbat l-a cuprins neliniștea și a ieșit din biserică cu ochii în lacrimi. Aude o voce din depărtare:

-De ce plângi?

Ridicând ochii din pământ îl vede pe Dumnezeu:

-Doamne! Eu am fost izgonit din biserică!

-Nu plânge, dragul meu! Acele femei și pe mine m-au izgonit din biserica mea!

Femeilor în vârstă le plece s-o facă pe atoateștiutoarele. Ba chiar sunt convinse că ele, poartă cununa chibzuinței în natură. Există însă situații în care nu au dreptate deloc, mai ales, când sunt excesiv de tâlcuitoare.

Nu biserica are nevoie de om, că să-i respecte regulile și să rămână în lumină, ci omul are nevoie de ea, ca să nu cadă în întuneric. Rugăciunea adevărată este una sinceră, care provine din inimă și te dezleagă de formalități. Chiar dacă nu cunoști dogmele, dar rugăciunea este spusă cu dragoste și sinceritate- aceasta este cea mai adevărată credință.

 

error: Content is protected !!